Deseori ”la moda” ma enerveaza. Nu neaparat ce e la moda, ci faptul in sine. Nu sunt genul care sa caute undergroundu’ pentru a demonstra cat de autentic si anti-mainstream is, insa consider ca masele reusesc sa faca varza din cam orice. Si nu, nu ma refer la emo, care dupa parerea mea a fost lame de la inceput. 
) (Ok, ma refer insa la cat de trendy e sa fii bi-curious. Plin de pitzipoance care uploadeaza poze in care se saruta cu alte pitzipoance. Kkt.)
In fine: http://nplusonemag.com/?q=node/473 - un articol despre “hype cycle” (aplicat mai general decat domeniul initial) si “backlash-to-the-backlash”.
Pe langa ca e interesant articolul ofera cateva citate care au un imens potential cand sunt folosite pentru a-i enerva pe altii (always a bonus). De exemplu: “And who would want to possess independent aesthetic judgment anyway? It would mean you were impervious to the enthusiasms of your friends and the arguments of critics; it would mean that you were a total blockhead, ineducable, stupid.”
si
“The problem with hype is that it transforms the use value of a would-be work of art into its exchange value. For in the middle (there’s no end) of the hype cycle, the important thing is no longer what a song, movie, or book does to you. The big question is its relationship to its reputation.”
“But there are perversities involved with ignoring hype, too.”
- afirmatii evident false menite sa-ti dovedeasca individualismul (superioritatea, gusturile bune vs manelistu’ ala de la 3): Repu’ romanesc e cel mai adevarat, manelele e o porcarie. Intre cine era rivalitatea Macedonski vs Eminescu? Nu-mi amintesc 100%, da’ si ala a fost un moment de genu’ asta.
- promovarea unui revival al vreunei valori subapreciate care de fapt nu merita efortul - cine stie ce vedeta comunista lansata la festivalul de la Mamaia.
- izolarea si retragerea in valori clasice: Dante, zice articolul – as trece aici Proust, doar din sadism. Sa zicem iar Eminescu, Mozart, Pink Floyd sau cenaclul Flacara(?).
- sa spui “fuck this shit, discrimination is bad” si sa te uiti la ce nimeresti pe ProTV si HBO, sa asculti radio etc.
Daca ar fi sa arat cu degetu’ la o moda si sa rad ridic ochii spre cer doar-doar or ajunge si ei acolo cat mai curand nu cred ca ar fi manelele, ar fi emo cocalarii si toate adolescentele alea indie (ok, maybe the last one is unfair, but they just personally piss me off).
Io cel care citesc review-uri pe net nu stiu care ar fi happy middle intre “sclavu’ modei”, cum se spune traditional in dulcele nostru grai, si indiferenta “all is ok enough”. Nici macar nu imi dau seama daca sunt in acel happy middle sau daca ma intereseaza prea mult un non-mainstream de alta natura ca sa mai conteze.
Kobo Abe “Harta Arsa” – **