I am coffee-free.
In ultimele saptamani dormeam prea putin. Nu dormeam prea putine ore (”in jur de 7 e destul pentru un adult”), nu eram somnolent in timpul zilei (”Intodeauna am fost mai sluggish in the afternoon.”), nu eram nervos (”Nu ma relaxez destul.”). Insa in pofida explicatiilor pe care le aveam pentru orice, zi de zi dovezile se adunau ca nu era ok, nu eram ok. Nu mi-era somn pana noaptea tarziu si ma trezeam dimineata fara ceas (dar fara chef si cam obosit), iar in timpul zilei momentele de “cadere” erau rezolvate rapid cu o cafea in plus. Initial mi-am spus ca o sa recuperez somn in weekend, insa asta nu se intampla – ma trezeam cu vreo 2 ore mai tarziu, dar stateam noaptea si dupa ce mi se facea somn. De aceea, evident, beam cafea si in weekend.
Si in sfarsit saptamana trecuta mi-am dat seama ca am uitat ce e aia “cofee-free me”. Bun, mi-am spus vineri dimineata, no problem, cafeaua asta e ultima pana luni. Cine are nevoie sa fie atat de alert in weekend? Not me.
Vineri plecam cu masina la Hajduszoboszlo. Evident o persoana normala si-ar fi spus ca renuntatul la cafea poate sa mai astepte, dar nu, pentru mine evenimentele astea externe nu au importanta. No coffee, dorm pe un shezlong la umbra.
Vineri noaptea nu gasim cazare. No problem, mergem in Debreczen. Nu gasim cazare. Ne intoarcem in Hajdu si dormim in masina de pe la vreo 3 pana pe la 6. De acolo whoosh, asteptam rechinii. Evident, nu sunt foarte dornici sa isi deschida usile (si sa murdareasca cearceafuri) pentru o noapte. In cele din urma o parte o stergem la bai sa ocupam sezlonguri la umbra. Inauntru, nervi, griji, no idea ce fac cei de afara, cum o sa ne reunim si daca mai stam o zi sau nu (asta depinzand de cazare). Ce chef de halit, de citit, de dormit? Nik. Merg sa ma balacesc in apa and this lifts my mood considerably. What completely and utterly elevates my mood e ca s-a gasit cazare. Whoa, awesome. Halit, citit, dormit.
Seara aveam o durere de cap strasnica, iau un antialgic, pic in pat si nu imi amintesc nimic pana dimineata – cred ca am vazut la un moment dat niste picioare in fatza mea, insa nu stiu ale cui si dimineata eram din nou singur.
Duminica dimineata durerea de cap e insotita de prietenele ei la fel de familiare: sensibilitatea la lumina si iritabilitatea. Antialgicul nu face decat sa take the edge off si ma clatin ca un pinguin pana pe un shezlong de unde cand ma ridic e deja dupa-masa. Apa ma pune pe picioare (valuri = fun) insa durerea e insistenta. Daca as fi fost in alte conditii clar o atribuiam orelor petrecute in fatza vreunui monitor si faptul ca ma bantuie si cand sunt “neconectat”e foarte satisfacator in its own way. Ajungem inapoi noaptea, fac un dush fierbinte, imi salut compu’ fara sa ne atingem si ma culc.
Luni arunc priviri pline de resentimente cutiei de cafea si salivez cu invidie la vederea unei cafele aburinde, insa ma trezisem tarziu asa ca nu am prea avut timp de sentimentalisme de-astea. Ma asteptam sa intru online ca disperatu’ la prima ocazie insa echipa Durere imi taie cheful de orice. I se alatura de pe banca de rezerve, din coltul cu barosanii ce intra pe teren in momentele importante, asul migrenelor, vedeta incontestabila ce asezoneaza o echipa de altfel puternica: Greata. Inghit un antialgic, dar antiemeticele sunt un vis de indeplinit abia dupa ce ajung acasa. Sufar. Ziua se scurge pe langa mine fara sa observ, dar odata ajuns acasa decid sa nu dorm, in sfarsit lovit de dorul nestins de a sta la compul propriu. Despartirea in acea seara e grea, dar ma culc mai devreme.
Marti e o zi neplacuta, dar nu la fel de funesta. Durerea ma asalteaza, dar greata si sensibilitatea la lumina sunt absente. In continuare ma pot concentra doar ca o imitatie patetica de copil cu ADHD - mai putin activitatea de orice fel, evident. Aspectul pozitiv e ca parca as fi in continuare in bazin pentru ca ma misc ca prin apa. Degetele pe tastatura bat cuvinte in ritmul in ca re le si la bi se sc cu un lag considerabil; nu stiam ca limba romana are atat de multe cuvinte lungi.
Azi e miercuri si ma simt destul de bine.
…
Ok, am trisat: beau Mountain Dew – nu stiu insa in ce masura tabelul respectiv e valabil in Romania asa ca nu se pune. Ahem. Sunt in continuare coffee (and caffeine) free.