entheogen awaremess

Despre cum noi toti cu spor muncim:

Ce am invatat: In spital toata lumea e intersanjabila pentru ca se ocupa de aceleasi lucruri in acelasi timp.

Setting: coridor de spital.

Personaje: eu, barbat necunoscut, copil al celui de-al doilea.

Ies de la buda si dau peste tipul in cauza care imi arunca o privire rugatoare si zice, foarte convins ca pot sa despart marea, sa aduc ploaia si sa-i binecuvantez impreunarea animalelor: “Va rog, puteti sa imi dati iesirea?” Cand vede ca pentru o clipa doar ma uit la el, incercand sa gasesc un raspuns adecvat, continua pe un ton umil: “Ma grabesc, nu stiam ca o sa dureze asa de mult…”

Ma induioseaza asa ca il intreb la ce medic a fost.

Imi spune ca nu stie, apoi asteapta(!). Nu era relevant, probabil, pentru ca toata lumea de pe coridor se duce intr-o sala maaaaaaaare, maaaaaaaaare, in care sunt contabilizati toti pacientii. Diferitele usi de pe palier dau toate in camera asta si exista doar ca sa nu fie imbulzeala prea mare la frecventele intrari si iesiri pe o eventuala usa unica. De acolo ieseam si eu, asa ud pe maini – era traspiratia de pe urma intensului efort pe care il depuneam la munca. 

Il intreb in ce salon e. Asta stie. Insa intrebarile par sa ii indice faptul ca nu iau in serios ur-gen-ta lui asa ca o da inainte: “Ma grabesc ca tre sa ajung la servici. Am tren de la 2 jumate…”

Ii arat unde sa intrebe, dar nu pare f convins. Hai, dom’le, ii spun – versiunea politicoasa – acolo e ce-ti trebe matale. Se duce.

Fac poate 5 pasi si apare langa mine o fetita care incepe sa recite ca pe o poezie: “Va-rog, nu-stiti de-unde pu-tem lua ie-si-rea?” Imi zic “omfg, surely not?!”. Out loud: “Esti cu tatal tau?” si infig un deget in directia usii de unde se mai vedea tipu’ pe jumate. Zice “Da.” Zic: “Foarte bine, ia-te dupa el.”

Bun, omu’ (si copilu’ >.>) nu intelegea ce tre sa faca, ok. Nu stia ce doctor il tratase. Fie. Dar credea ca rugamintile si explicatiile fac pe cineva sa afle din eter informatii pe care nu le are? Si nu vedea ca nu il intreb numa’ asa ca sa pot sa il pasez mai bine la altcineva care sa nu il ajute? Credea ca stiu si imi face placere sa stau in mijloc de hol si sa fac conversatie ca sa piarda el trenu’? Poate asha fatza am, mancatzash!