Whoa, Terminator: The Sarah Connor Chronicles incepe azi pe ProTV. Pentru cei care nu l-au vazut inca premisa e, pe scurt, urmatoarea: ani dupa evenimentele din T2 Sarah si John traiesc atat de bine mersi ca ea e in prag de logodna. Sau chiar maritis? Am uitat si oricum nu e relevant pt ca deja in primul episod viata ei e data peste cap de apartitia unui nou Terminator. Duh! Doar asta nu e “Terminator: The Married Life” soap. Ca in T2 John are un Terminator bodyguard – Cameron, omagiu regizorului initial. Insa, mult mai TV-friendly, John si Sarah fiind integrati in societate, Terminator-ul cu pricina e un model mult mai potrivit pentru undercover work: o tipa sexy care poate, cu un pic de bunavointa, sa treaca drept fiica pt Sarah si sora si colega de liceu pentru John.
Serialul NU este un intermezzo T2-T3. Existenta T3 (de altfel prost primit de fani) e recunoscuta, insa trio-ul sare in viitor, Cameron explicand ca in timeline-ul normal Sarah ar fi murit de leucemie. Este neclar insa ce s-a schimbat prin saltul temporal. Sarah are acelasi organism, boala urmand sa se declanseze indiferent de anul calendaristic, dar tratamentul disponibil este mult mai avansat.
Primul sezon, mai scurt datorita grevei, e placut, dar nu are o tema clara. Pe langa story arc-ul principal mai exista cate unul pentru un agent FBI care din nefericitul pe seama caruia picase cazul S.C. devine nefericitul care stie adevarul despre Terminatori si Skynet si unul centrat pe ex-ul lui S – apare sporadic in sezonul 1, dar prinde avant in sezonul 2 – la care se adauga conturarea practic a 3 personaje noi: Sarah-cea-normala, John-adolescent si Cameron-cel-mai-uman-Terminator.
Ca veni vorba de John-adolescentul, intrebare: ce se obtine combinand T2!John, pregatit de Sarah sa ajunga leader of resistence fighters, cu T3!John, wimp, si trimitand rezultatul la liceu?
Din fericire primul sezon e preocupat de prea multe deodata ca sa apuce sa dea un raspuns.
Din nefericire sezonul 2 incepe chiar cu asta. John renunta, promitator, la emo hair in favoarea unui hardcore manly cut, apoi insa incepe sa se comporte ca orice adolescent egocentrist “rebel”, descoperind brusc:
- ca e special
- ca poate lua decizii stupide
- ca familia il “oprima”
- fetele.
Noul John e mai enervant chiar decat scenele de la sfarsitul primului sezon, cu Sarah pe post de Mesia/Dumnezeu-din-Capela-Sixtina. Mai mult, noul John nu aduce, cel putin deocamdata, nimic nou pt plot sau relatiile dintre personaje.
Serialul merita totusi vazut din 3 motive:
1. Lena Headey e Sarah Connor. Lena Headey nu e atat de impresionanta ca Linda Hamilton insa poate sa joace rolul. Scenele ei sunt reusite, bicepsii mai putin relevanti.
2. Summer Glau e Cameron (more on this later).
3. Dialogurile dintre ele sunt excelente. (Si, in general, scenariul e ok.)
Asa, revenind la Summer Glau. E exceptionala. Jucata de ea Cameron e totodata Terminator, bizara, simpa “machine”, complexa, hilara intentionat si neintentionat, mimand umanul pentru a-l simula si pentru a-l explora, un Terminator care minte, recunoaste ca minte, care reproduce o scena de balet in intimitate, care incearca sa inteleaga reactia la suferinta dincolo de scopul de a fi convingatoare in rol (si care pusa in situatia de a juca rolul nu se straduie sa simuleze), care poate sa fie nu doar “machines are stupid” de sincera ci si sa isi exprime dezaprobarea printr-o simpla privire.
Exemple de dialog:
Tipic pentru Sarah-Cameron:
Cameron: You should have killed him when you had the chance.
Sarah Connor: I’m surprised it’s taken you this long to bring that up.
Cameron: I’m busy doing John’s homework.
Limbajul uman al carui sens se construieste nu prin, ci in pofida exprimarii (Cameron interactionand la scoala):
Zoey: Does this make me look fat?
Cameron: Yes.
Zoey: What the hell? What’s your problem?
Cameron: You asked.
Franny: Bitch whore much? (cum s-ar putea deduce, din cuvintele in sine, sensul unei replici ca “Bitch whore much?”?)
Cameron: I don’t understand.
Franny: I said: bitch… whore… much? What are you looking at?
Cameron: I am looking at you.
Dialog in care Cameron are dreptate schimband planul de referinta:
Sarah Connor: Nobody dies ’til I say so. [to John] Tell her.
Cameron: People die all the time. They won’t wait for her.
Dialog in care Cameron are dreptate fara sa schimbe planul de referinta:
Cameron: I don’t understand your need to find her. She’s dead.
Sarah Connor: That’s because you don’t value human life.
Cameron: But she’s not life, she’s just a body – bones and meat… Was that bad to say?
Ultimul aspect e cel mai interesant din serial si modul in care serialul depaseste facilul “masinile sunt stupide, dar masinile bune incearca sa invete ceva despre complexitatea umana”.